Crystal Blog

Imi aduc aminte cand eram copil si imi propuneam sa fac cutare sau cutare lucru in viata. Cand o sa fiu mare… Desigur, asta se schimba, in functie de varsta. Am vrut sa fiu, pe rand :
· Balerina. Frumos, nu ? Gratie, eleganta, silueta… Dar cum nu am asa ceva ba, din contra, am gratia unui elefant in vitrina cu portelanuri iar silueta e mai putin fragila pentru ce se doreste in balet, a trebuit sa abandonez ideea. Stateam si stau ore intregi in fata televizorului, cand am ocazia, desigur, si ma uit la spectacole de balet. Chiar daca am aflat mai tarziu ce sacrificii presupune sa fii balerina, tot imi place.
· Fotbalist. Aici aveti tot dreptul sa radeti. Ce ? Daca tatal meu era fotbalist si eram absolut innebunita dupa Piturca, pe atunci mult mai tanar… ? Asta cred ca mi s-ar fi potrivit cel mai bine constitutiei corporale
· Scrimeur, handbalista, basketbalista si inot de performanta, toate in scurt timp. Dar cum nu fac fata presiunii competitiilor, le-am abandonat si pe astea. Dar astea m-au ajutat sa ma dezvolt, fizic si psihic. Deci nu regret.
· Educatoare. Eh, asta o vreau si acum dar, neavand liceul pedagogic, pentru ca parintii m-au sfatuit sa merg la un liceu cu profil Informatic, nu pot fi decat suplinitoare. Oare nu pot face din nou liceul ?
· Psiholog. Ei bine, nu intr-adevar psiholog, ci mi-am dorit sa fac facultatea de Psihologie, ceea ce am si facut (iata ca am dus ceva la capat), fapt ce m-a ajutat sa ma cunosc, sa ma impac cu mine (caci, off the record, eram in revolutie continua cu mine si cu ceilalti) si sa pot conoaste si pe cei cu care vin in contact si sa ii pot intelege, cu bune si cu rele. Si mai ales sa ii accept.
Daca mi-a scapat ceva, inseamna ca nu era decat ceva pasager. Asadar, am incercat sa invat cat mai multe, in cat mai multe domenii, sa imi imbogatesc vocabularul, sa vorbesc corect macar limba romana. Am invatat limba engleza datorita lui Michael Jackson, pe care l-am adorat incepand cu varsta de 10 ani. Apoi am invatat si alte limbi straine pentru ca ‘nu stii niciodata cand ai nevoie’, nu ? Totusi mi-a mai ramas ceva de facut, de invatat. Limba japoneza. Dar nu e prea tarziu, nu ?
Acum, la aproape 28 de ani, constat ca planurile nu prea bat cu realitatea. De cand ma stiu, am incercat sa fiu un om cu bun-simt si m-am lasat calcata in picioare de multe ori si de multe persoane doar din dorinta de a nu leza pe x sau pe y. Gresit !!! Da, trebuie sa ai bun-simt, dar cu masura. Constat cu mare dezamagire ca bunul-simt nu mai este nici macar apreciat in zilele noastre.
M-am educat ani de zile sa fiu o persoana independenta, cu capul pe umeri, in ideea ca barbatii asta cauta la o femeie. In inchipuirea mea, in viata cauti pe cineva cu care sa ai ceva de discutat, cu care sa impartasesti gandurile, sperantele, supararile, ideile. Ei bine, m-am inselat amarnic. Barbatii nu cauta femei inteligente, nu prea ii intereseaza ce au in cap ci… ce au in chiloti/sutien, dupa gusturi. Barbatii nu cauta femei independente ci femei supuse, obediente ca un catel dupa stapanul sau. Femei care sa depinda de ei, financiar, sentimental sau din orice alt punct de vedere. Asta mi-a fost dovedit in realitate, dupa o relatie ce a durat 10 ani. Cata rabdare am putut avea… J).
Sunt omul care poate spune ‘punct si de la capat’, deci un om puternic. A, si inca ceva, NICIODATA, dar niciodata, nu ma intorc asupra unei decizii pe care am luat-o, indiferent daca o regret sau nu. Nu scuip si apoi sa ling. E dezgustator. Daca scuip, asa ramane, daca intelegeti ce vreau sa zic… Si, un lucru care m-a facut sa pierd in viata este ca nu pot fi lingusitoare. Nu pot spune ceva de dragul de a ma auzi vorbind sau de a face placere unuia sau altuia. Cine ma accepta asa cum sunt, foarte bine, cine nu…mult noroc in viata ! Pentru mine nu exista notiunea de ‘prost’, consider asta cea mai mare jignire. In schimb, imi place sa iau ce e mai bun de la viata, un zambet, un sarut, o imbratisare, un cuvant, un apus de soare, muzica buna, un flim bun, vata pe bat si o bere la halba bauta pe terasa la mare, valurile marii, muntii inzapeziti, cantecul pasarilor, o ploaie de vara si o plimbare desculta prin ploaie, o portie buna de ras, o gluma, o lacrima… Lista poate continua la nesfarsit. Sun atatea lucruri, fapte, evenimente bune care ne inconjoara si nu avem timp sa le vedem. De fapt, nu ne facem timp sa le vedem.
‘Decat sa imi pare rau ca nu am facut ceva, mai bine sa regret ca am facut-o’, asta e vorba dupa care ma ghidez in general.

Tags: balerina, Copil, fotbal, mare, regrete, tristete

This entry was posted on duminică, decembrie 13th, 2009 at 7:56 pm and is filed under Manifest, Suflet ratacit. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.